DESPRE SITE,NU ESTE "SITE DE ATAC"

Din pacate ,nu stiu motivul pentru care blogulmeu a fost catalogat drept "site periculos",cineva care are interese obscure si nu accepta ceea ce scriu a facut in asa fel incat sa-mi fie restrictionat siteul.VA ASIGUR CA NU ESTE UN SITE PERICULOS SI CA NU ACESTA ESTE A FOST SCOPUL PENTRU CARE AM CREAT ACEST BLOG. DUMNEZEU ESTE SUS SI CRED CA VA FACE DREPTATE SI MA VA AJUTA CA BLOGUL SA REDEVINA CEEA CE AM VRUT SA FIE,SI ANUMA UN BLOG IN CARE SA FIE CUNOSCUTA CREDINTA ORTODOXA.

DESPRE PUTEREA RUGACIUNII

Puterea rugaciunii nu sta in multa vorbarie, ci in sinceritatea suspinului de rugaciune. (Sfantul Nectarie)

Cand incepi sa te rogi, iti aduci aminte de pacatele tale si plangi pentru ele. Asa si trebuie sa te rogi. Uneori simti liniste si bucurie si crezi ca acestea sunt de la vrajmasul. Daca ar fi de la vrajmasul, dupa spusele Sfintilor Parinti, bucuria ar fi confuza, nu ar aduce pace si liniste in suflet. Si sa nu te miri de faptul ca Domnul iti da in rugaciune pace si liniste, caci nu intotdeauna se intampla acest lucru dupa vrednicie, ci dupa judecatile nestiute ale lui Dumnezeu. Si de aceea, daca vei simti asemenea bucurie si liniste, sa te socotesti cu tot dinadinsul nevrednic de acest dar al lui Dumnezeu si sa te mustri cu tot dinadinsul inaintea Domnului, zicand ca din pricina nepasarii tale nu poti pastra in tine acest dar si de aceea il pierzi degraba. (Sfantul Iosif)

Nu asteptati de la rugaciune numai extazul si nu va intristati atunci cand nu simtiti bucurii. Caci se intampla si sa stai, sa stai in biserica si inlauntrul tau sa nu ai inima parca, ci asa, o bucata de lemn, dar un lemn neprelucrat…..Pai si pentru aceasta, adica pentru lemn, ne mantuieste Domnul. Inseamna ca asa trebuie sa fie. Caci sufletul, simtind bucurii foarte mari, se poate ingamfa, iar aceasta stare de “inlemnire” il smereste. (Sfantul Varsanufie)

Noi insine, singuri, fara ajutorul lui Dumnezeu, nu suntem in stare sa ne rugam: nu ne putem ruga asa cum trebuie si nu stim cum si pentru ce sa ne rugam. (Sfantul Nicon)

Trebuie sa rostim cu atentie cuvintele rugaciunii, sa patrundem sensul lor, nu sa tindem spre ceva prea inalt. Caci, daca nu citim corect si nu suntem atenti la cele citite, ii mangaiem pe diavoli. (Sfantul Nicon)

In timpul rugaciunii sarguincioase iti doresti sa fii vazut cum te rogi. Diavolii sunt cei care iti aduc aceste ganduri de slava desarta. Este bine sa nu te opresti la ele. Si pe viitor trebuie sa le dispretuiesti. (Sfantul Iosif)

Rugaciunea este hrana sufletului. Nu chinuiti sufletele voastre prin infometare, mai bine sa flamanzeasca trupul. Nu osanditi pe nimeni, iertati-i pe toti. Socotiti-va mai rai decat toti oamenii din lume si va veti mantui. Micsorati-va cat puteti de mult. (Sfantul Iosif)

Rugaciunea, postul si trezvia, adica pazirea gandurilor si sentimentelor, ne fac biruitori vrajmasilor mantuirii noastre. Cel mai greu dintre aceste trei lucruri este rugaciunea, vesnica virtute, care in urma exersarii se transforma in deprindere, iar rugaciunea pana la moarte cere silire, prin urmare, nevointa. (Sfantul Varsanufie)

Nu va lipiti inimile de desertaciunea lumii. Mai ales in timpul rugaciunii lepadati toate gandurile legate de cele lumesti. Dupa rugaciunea savarsita acasa sau in biserica, pentru a pastra starea rugatoare, induiosata a sufletului, este nevoie de tacere. Uneori chiar o vorba simpla, in aparenta neinsemnata, poate distruge si speria, ca pe o pasare mica, induiosarea din sufletul nostru. (Sfantul Nicon)

Trebuie sa pazim rodul rugaciunii. El se pagubeste, se pierde foarte adesea din pricina vorbariei desarte indata dupa rugaciune si din pricina visarii, care este tot vorbarie desarta, dar dusa numai cu noi insine. Tacerea dupa rugaciune este foarte folositoare: ea tine rugaciunea in minte, in inima si chiar pe buze, in auzul nostru launtric.(Sfantul Nicon)

Nu trebuie sa atribuim rugaciunii noastre o putere miraculoasa, nu trebuie sa credem ca Domnul implineste intotdeauna cele cerute de noi. Aceasta parere vine din mandrie si duce la inselare. (Sfantul Ilarion)

In toata vremea, orice ati face, fie ca stati, fie ca mergeti, fie ca lucrati, sa rostiti in inima: “Doamne, miluieste!” (Sfantul Nectarie)

Roaga-te ca Domnul sa Se salasluiasca in inima ta. Atunci ea se va umple de o mare bucurie si nicio durere nu va fi in stare sa o tulbure. (Sfantul Nectarie)

Cel pe care il cerceteaza Domnul prin grea incercare, prin necaz, prin pierderea celui iubit dintre cei apropiati, acela si fara sa vrea se roaga cu toata inima si cu tot cugetul sau, cu toata mintea sa. Prin urmare, izvorul rugaciunii fiecare il are, dar se deschide fie prin adancirea treptata in sine, dupa invatatura parintilor, fie dintr-odata cu burghiul lui Dumnezeu. (Sfantul Lev)

Roaga-te pentru tine, cautand numai mila si voia lui Dumnezeu, fie ca esti in biserica, fie ca nu esti in biserica, fie ca mergi, fie ca stai, fie ca te odihnesti, roaga-te: “Doamne, miluieste-ma cum stii si cum voiesti Tu“. (Sfantul Ambrozie)

De la incepatori Dumnezeu nu cere rugaciune neamprastiata: ea se dobandeste prin multe osteneli si dupa mult timp, asa cum spun scrierile Sfintilor Parinti: “Dumnezeu da rugaciune celui ce se roaga..“. (Sfantul Ilarion)

Cand nu aveti mult timp pentru rugaciune, multumiti-va cu cat aveti, iar Dumnezeu va primi vointa voastra. Tineti minte ca lui Dumnezeu Ii place sa aveti la rugaciune trairea vamesului si feriti-va sa puneti pret pe rugaciunea voastra: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, nu a noastra. (Sfantul Macarie)

Rugaciunea este un asemenea lucru, incat, daca traiesti in manastire cativa ani, nu inveti imediat sa te rogi asa cum trebuie, dar deocamdata roaga-te cum stii si cum poti, numai sa ai cugetul vamesului. (Sfantul Ambrozie)

Va rog sa va rugati pentru cei ce va necajesc, zicand: “Pe cei ce ne urasc si ne necajesc pe noi, robii Tai (numele), iarta-i, Iubitorule de oameni, Doamne, caci nu stiu ce fac, si aprinde inima lor de dragoste pentru noi, nevrednicii“. (Sfantul Antonie)

Domnul S-a rugat pentru cei ce L-au rastignit, iar intaiul mucenic Stefan s-a rugat pentru cei ce l-au omorat ca sa nu fie lor spre pacat, zicand: “Nu stiu ce fac“. Fa acelasi lucru si vei dobandi mila si ajutorul lui Dumnezeu si te vei linisti. (Sfantul Ambrozie)

Pentru cei ce te necajesc, roaga-te cu aceste cuvinte: “Mantuieste-l Doamne, pe X (numele) si, cu rugaciunile lui, miluieste-ma si pe mine, pacatosul“. Si sa te rogi asa mai ales in vremea tulburarilor puternice. Este bine ca in acest timp sa faci metanii mari, daca ai loc. (Sfantul Ambrozie)

Pentru cei ce ne urasc si ne necajesc, trebuie sa ne rugam asa: “Mantuieste-l Doamne, si miluieste-l pe robul tau, fratele meu iubit (numele), si, pentru rugaciunile lui, miluieste-ma si pe mine, pacatosul si blestematul“. (Sfantul Iosif)

RUGACIUNEA IN BISERICA

Despre rugaciunea in biserica sa stiti ca ea este mai presus decat rugaciunea savarsita acasa, caci este inaltata de o adunare intreaga de oameni, in cadrul careia, poate, exista multe rugaciuni foarte curate, aduse din inimi smerite catre Dumnezeu, pe care El le primeste ca pe o tamaie binemirositoare si alaturi de care sunt primite si ale noastre, macar ca sunt neinsemnate si neputincioase. (Sfantul Macarie)

La biserica trebuie sa mergem cu duh pasnic, caci nici rugaciunea nu este primita daca avem ceva cu cineva sau am suparat pe cineva. (Sfantul Macarie)

Este importanta rugaciunea bisericeasca: cele mai frumoase ganduri si sentimente tocmai in biserica vin, este adevarat, si vrajmasul ataca mai tare in biserica, dar prin semnul crucii si prin rugaciunea lui Iisus il alungati. Este bine sa stai in biserica intr-un colt intunecat si sa te rogi lui Dumnezeu. “Sus sa avem inimile!“- glasuieste preotul, iar mintea noastra deseori umbla pe pamant, cugetand la lucruri nefolositoare. Luptati-va cu acest lucru. (Sfantul Varsanufie)

In timpul rugaciunii nu ne este de folos sa nazuim catre simtiri inalte. Trebuie numai sa patrundem sensul cuvintelor rostite, sa ne rugam cu atentie si atunci, cu timpul, Domnul ne va da si vederea duhovniceasca, si induiosarea inimii. (Sfantul Nicon)

(extrase din: “Ne vorbesc Staretii de la Optina“, Editura Egumenita, 2007)

Acatistul Maicii Domnului bucuria celor necajiti

Marian Moise - Acatistul Maicii Domnului bucuria celor necajiti 64kb

DESPRE VRAJITOARI

PACATUL APELĂRII LA VRĂJITORII, FARMECE, DESCÂNTECE
SI ALTE LUCRURI DIAVOLESTI, OCULTE ÎN SCOPUL DOBANDIRII UNUI AJUTOR



Trebuie să fim constienti ca există cele două realităti: Dumnezeu si satana. Bunul Dumnezeu vrea să ne mântuiască, însă satana nu doreste mântuirea noastră si vrea să ne ducem cu el în infernul cel vesnic. De aceea întinde fel de fel de curse omenirii pentru a prinde pe cât mai multi. Intinde multe momeli printre care momeala aceasta a ocultismului, vrăjitoriei, despre care se crede că ar fi binefacătoare. Satana, fiind spirit, ia diferite înfătisări, cunoaste tot trecutul vietii noastre, lucrează prin oameni, prin animale si prin obiecte, are puterea de a distruge si aceasta o face servindu-se de oamenii înrăiti, cu mintea pervertită si întunecată de patimi. Oamenii vrăjitori, spun Sfintii Părinti, vor fi cel mai aspru pedepsiti de Dumnezeu, deoarece ei, constienti fiind, se leapădă de Dumnezeu încă din această viată, de buna voie chiar. Dumnezeul lor devine satana; lui i se închină toată viata, lui îi slujesc, lui îi aduc jertfe.

Spunea cândva un mare părinte, următoarea întâmplare: pe când era preot într-o comună din Moldova a venit să se spovedească la el o vrajitoare cam de 60 de ani. După ce si-a spus toate păcatele din copilărie, toate relele ce facuse oamenilor prin vrăjitoriile ei, acel părinte i-a dat canonul necesar pentru ispăsirea acestor păcate. Unul din canoane i-a fost acela de a nu se împărtăsi 7 ani de zile. Auzind acea femeie că preotul nu-i dă împârtăsania, deoarece nu avea cum să o poată împărtăsi din cauza păcatelor ei, a intrat diavolul deznădejdii în ea spunându-i că nu va mai trăi atâtia ani si va muri neîmpărtăsită. Si biata femeie primind gândul acesta al deznădejdii de la satana, după ce a iesit de la spovedanie, parcă a intrat un duh în ea; a început să alerge atât de tare pe drum încât s-a izbit cu capul de o stâncă si a murit pe loc. La înmormântare, bineînteles că a fost chemat preotul ce o spovedise. El o cunostea foarte bine pentru că tocmai o spovedise si si-a dat seama că diavolul deznădejdii i-a facut un asemenea rău. Toată viata săraca femeie slujise satanei si iată că nu a lăsat-o până când nu a luat-o la el. La înmormântare preotul a pus epitrahilul pe trupul ei în sicriu, în momentul citirii dezlegării mari. Pe când citea acea dezlegare mare preotul a observat cum epitrahilul se lasă în sicriu. La sfârsitul rugăciunii, incredibil, trupul acelei femei vrajitoare dispăruse. Toată lumea rămăsese încremenită. In urma acestei întâmplări preotul acela care avea o viată de sfintenie s-a rugat lui Dumnezeu câteva zile cu post să-i descopere această minune. Dumnezeu i-a descoperit că satana si-a luat acea ucenică a lui cu trupul ei pământesc. Asa cum fiecare om în momentul încetării din viată trece prin niste judecăti ale lui Dumnezeu, asa a arătat că vrajitorii sunt cei mai aspru pedepsiti. Ei de bună voie s-au lepădat de Dumnezeu si s-au închinat diavolului; de aceea atunci când mor îi ia cu trup cu tot, deci nu mai trec prin acele judecăti.

Este o mare greseală când cineva apelează la vrăjitori pentru a li se îndeplini o dorintă în casă. Se poate îndeplini pe moment acea dorintă cu puterea satanei, însă nu are viată lungă, nu poate avea un efect îndelungat. Sunt cunoscute atâtea cazuri când unii părinti si-au căsătorit copii cu ajutorul farmecelor. Totul a fost foarte bine pe moment, însă nu a durat mult timp si a venit inevitabila despărtire. Trebuie să fim constienti că diavolul nu ne face nici un bine pentru viata noastră. Tot binele săvârsit prin vrăji nu numai că nu are viată lungă, ci si distruge totul. Trebuie să ne ferim a merge la vrăjitori ca si cum am pune mâna pe foc.

SURSA: http://www.ortodox.eurnet.ro

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Postul

Sărbătoarea este precedată de 14 zile de post strict, cu dezlegare la untdelemn şi vin sâmbăta şi duminica şi cu excepţia Schimbării la Faţă (6 august), când este dezlegare la peşte, indiferent în ce zi ar cădea. În zilele de peste săptămână din post, se slujeşte ori Paraclisul Mare al Maicii Domnului (slujbă de implorare) ori Al doilea paraclis al Maicii Domnului. Dacă ziua praznicului cade miercuri sau vineri, se dezleagă la peşte.

Despre sărbătoare

Sărbătoarea ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului este foarte apropiată de ceea ce romano-catolicii numesc Înălţarea Fecioarei. În conformitate cu Sfânta Tradiţie, Maica Domnului a murit ca orice fiinţă omenească, "adormind," aşa cum indică şi numele sărbătorii. Ea a murit aşa cum mor toţi oamenii, nu în mod "voluntar" ca Fiul ei, ci prin necesitatea naturii ei umane muritoare care este indisolubil legată de stricăciunea acestei lumi.

Apostolii au fost aduşi în mod miraculos la acest eveniment şi au fost cu toţii prezenţi, cu excepţia Sfântului Toma, atunci când Maica Domnului a trecut din această viaţă. Apoi, ea a fost înmormântată. Apostolul Toma a ajuns câteva zile mai târziu; dorind să o vadă încă o dată, i-a convins pe ceilalţi să deschidă mormântul Maicii Domnului. Atunci Apostolii au descoperit că trupul Ei nu mai era în mormânt. Acest moment este pentru noi pârga (primul rod) al Învierii de obşte, a credincioşilor, care va avea loc după A Doua Venire a lui Hristos.

Praznicul poartă numele de Adormirea Maicii Domnului, pomenind trecerea ei din această viaţă, cuvântul "Adormire" traducând grecescul Koimisis, care înseamnă adormirea întru moarte (de aici vine cuvântul cimitir). Biserica Romano-Catolică preferă să se refere la acest eveniment ca Înălţarea ("asumpţiunea", după o traducere calchiată pe termenul latinesc folosit, Assumptio) întrucât, ţinând seama de dispariţia trupului Maicii Domnului din mormânt, consideră că Ea a fost înălţată cu trupul la Cer. Totuşi folosirea termenului Înălţare, acelaşi ca pentru Înălţarea Domnului eludează faptul că ea a murit ca toţi oamenii, având nevoie să fie şi ea mântuită de Fiul ei, ca orice om.

La fel ca şi în cazul naşterii Sfintei Fecioare, sau în cazul Intrării în Biserică, nici pentru Adormirea Maicii Domnului nu există referinţe istorice sau biblice pentru această sărbătoare. Biserica Ortodoxă propovăduieşte că Maica Domnului este fără de păcat citare / referinţă critică necesară , dar şi că Fecioara Maria a avut nevoie cu adevărat să fie mântuită de Hristos - mântuită din încercări, suferinţe şi moarte din lumea aceasta. Ea a murit cu adevărat şi apoi a fost luată la Cer de Fiul ei, ca Maică a Vieţii, şi ia deja parte la viaţa fără de sfârşit din Împărăţia Cerurilor. Această viaţă în rai este pregătită şi promisă tuturor care "ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi îl păstrează" (Luca 11,27-28)

Praznicul Adormirii Maicii Domnului în România

Praznicul Adormirii Maicii Domnului este unul din cele mai îndrăgite sărbători pentru credincioşii ortodocşi români, mai ales datorită evlaviei deosebite a românilor faţă de Născătoarea de Dumnezeu. Un foarte mare număr de biserici şi de mănăstiri poartă acest hram. În multe locuri, cu această ocazie se organizează pelerinaje la mănăstirile care îşi sărbătoresc astfel ocrotitoarea. Sate şi comunităţi întregi vin împreună în aceste pelerinaje.

Credincioşii vin încă din preziua Praznicului, în 14 septembrie şi participă la slujbe, care în multe locuri au un fast deosebit. Astfel, slujba Vecerniei se prelungeşte cu o Priveghere care în unele locuri durează până foarte târziu în noapte sau chiar toată noaptea.

La slujba de înainteprăznuire se mai cântă în multe biserici şi mănăstiri din România şi Prohodul Maicii Domnului, o cântare special alcătuită pentru noaptea dinaintea praznicului, construită după modelul Prohodului Domnului şi pusă pe linia melodică a celor trei stări ale acestuia.

În pauzele dintre slujbe, credincioşii cântă, în unele locuri, şi alte cântări (extra-liturgice) închinate Maicii Domnului, numite în Ardeal pricesne, care exprimă grija Născătoarei de Dumnezeu pentru oameni, precum şi afecţiunea profundă a credincioşilor faţă de Cea pe care o numesc Măicuţa Domnului. Unele dintre acestea sunt de o surprinzătoare familiaritate: "Am venit, Măicuţă, să te mai vedem / şi să-ţi spunem dorul pe care-l avem..."

Poate cel mai cunoscut pelerinaj de Adormirea Maicii Domnului este, în România, cel de la Mănăstirea Nicula, păstrătoarea unei cunoscute Icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului [1]. Aici credincioşii se adună cu sutele de mii. Foarte mulţi, în semn de evlavie faţă de Maica Domnului, al cărei ajutor îl cer şi îl primesc, fac, la vremea praznicului, înconjurul bisericii (o dată sau de trei ori) în genunchi, aşteptând apoi cu răbdare ore şi chiar zile la rând pentru a ajunge să se închine Icoanei Maicii Domnului.

În afara slujbelor, în ziua praznicului se organizează în multe locuri, pe lângă mănăstiri sau şi în oraşe, târguri şi serbări populare.

AVORTUL,OMUCIDERE LEGALA

VA AVERTIZEZ CA IMAGINILE DE MAI JOS SUNT GROAZNICE,SOCANTE.DECI SA LUAM ATITUDINE CA SA NU SE MAI INTAMPLE ASFEL DE CRIME ASUPRA FIINTELOR CE NU SE POT APARA SI AU SI ELE DREPTUL LA VIATA.

MESAJUL PREA FERICITULUI PATRARHULUI DANIEL LA ZILELE CETATII NEAMTULUI

CETATEA NEAMŢ – STRAJĂ PESTE VEACURI: Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Festivalul de Artă Medievală „Zilele Cetăţii Neamţ”, 03 - 05 iulie 2009


Situată la frontiera dintre Orientul ortodox bizantin, ocupat de otomani, şi Occidentul catolic şi protestant, Moldova medievală a apărat tezaurul religios şi spiritual românesc, deschizându-se, în acelaşi timp, din punct de vedere cultural spre Europa occidentală. Monumentele istorice din acea perioadă rămân până astăzi rădăcini şi repere ale identităţii culturale, ce ne bucură sau ne judecă potrivit cu atitudinea noastră faţă de ele, şi ne invită la comuniune peste timpul trecător al fiecărei generaţii.

Atestată documentar în anul 1395, Cetatea Neamţ veghează încă de pe Culmea Pleşului ca un memento al comuniunii între generaţii şi ca un altar al memoriei şi pomenirii vredniciei unui neam de voievozi. Alături de biserici, mânăstiri, case, morminte şi cruci, turnuri şi porţi, păstrate cu sfinţenie de-a lungul veacurilor, cetatea păstrează şi transmite societăţii contemporane un limbaj tainic şi vizibil al tradiţiei, al continuităţii fizice şi spirituale, ca o pecete a jertfelniciei româneşti. Vechiul „cuib de vulturi” al Neamţului ne inspiră şi ne invită să preţuim monumentele istorice, piloni şi martori ai continuităţii istorice, care evocă şi invocă legătura spirituală dintre tradiţia şi viitorul neamului nostru.

Tradiţia creatoare nu desfigurează, ci transfigurează trecutul şi îl transmite ca spirit de comuniune. Prin urmare, considerăm că avem încă multe de făcut pentru a restaura monumentele, cărţi de identitate ale demnităţii şi creativităţii poporului român. Aceste flori ale spiritului generaţiilor trecute pot fi smulse şi strivite sau preţuite şi cultivate. Integrarea României în Uniunea Europeană trebuie să sporească grija noastră pentru monumentele istorice naţionale, dovezi majore ale dimensiunii europene a culturii româneşti. Astfel, apreciem proiectul de restaurare şi consolidare a Cetăţii Neamţ precum şi organizarea Festivalului de Artă Medievală „Zilele Cetăţii Neamţ”, ce readuce într-o cetate faimoasă a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare slujba de priveghere, arta populară, tradiţiile sfinte şi obiceiurile strămoşeşti, păstrate din generaţie în generaţie. Sfinţirea Paraclisului „Sfântul Nicolae” din Cetatea Neamţ, evenimentele culturale şi momentele artistice vor readuce în inimile participanţilor valorile autentice, care ne oferă identitate în istorie şi ne inspiră pentru viitor.

Felicităm pe toţi organizatorii acestui eveniment cu profunde semnificaţii religioase, spirituale şi culturale şi le mulţumim, totodată, pentru acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al Oraşului Târgu Neamţ. Rugăm pe Preamilostivul Dumnezeu să îi ocrotească pe toţi credincioşii de pe plaiurile moldave şi pe toţi românii de pretutindeni, să ne ajute tuturor să păstrăm şi să cultivăm bogăţia patrimoniului nostru naţional, ca pe o lumină transmisă din generaţie în generaţie, ca pe o făclie de Înviere spirituală şi ca pe o coroană a demnităţii noastre româneşti.

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL

Pe data de 29 iunie, creştin-ortodocşii îi celebrează pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Cele două personaje ale istoriei religioase sunt simboluri ale credinţei de nestrămutat şi ale sacrificiilor supreme în numele Domnului. De-a lungul timpului, au existat mereu oameni care şi-au jertfit viaţa pentru un scop nobil, pentru un crez, pentru o idee, pentru un ideal. Apostolii lui Hristos se disting de departe în seria martirilor. Este vorba despre conceptul omului absolut, al omului ideal care crede cu toată fiinţa sa şi care este gata să-şi dea viaţa mai curând decât să renunţe la credinţa sa. Vieţile şi faptele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel ilustrează excelent cele afirmate anterior. Ei au marcat începuturile răspândirii creştinismului, au propovăduit noua religie şi s-au jertfit pentru ea.


* Cine a fost Sfântul Petru?

Sfântul Petru a fost iniţial ucenicul lui Ioan Botezătorul, pentru ca, ulterior, să îl însoţească pe Mântuitor. Numele său de origine era Simon, dar Iisus i-a dat numele de Chefa sau Petru, care însemna „piatră”. Petru a fost fratele Sfântului Apostol Andrei, cel care a adus creştinismul pe teritoriul ţării noastre.

Meseria de bază a Sfântului Petru era de pescar, ceea ce îl determină pe Învăţător să îl întrebe simbolic dacă nu doreşte să devină "pescar de oameni", adică să le inspire oamenilor de peste tot credinţă cea adevarată. Supranumit "Apostolul celor tăiaţi împrejur", Sfântul Petru a propovaduit în lung şi-n lat religia creştină după Înălţarea lui Hristos. A fost prigonit de către duşmanii creştinismului şi pe data de 29 iunie 1967 (în timpul domniei lui Nero) a fost crucificat cu capul în jos.

* Sfântul Pavel - "Apostolul neamurilor"

Fără a fi făcut parte dintre cei 12 ucenici ai Mântuitorului, Sfântul Pavel a fost cel mai mare propovăduitor al credinţei creştine, fiind supranumit "Apostolul neamurilor", deşi la origine era fariseu, avea cetăţenie romană şi făcea parte din rândul celor care îi asupreau pe creştini. Numele său evreiesc era Saul (“furtuna”), dar îl va schimba în Pavel (“linişte”) în momentul în care, în drum spre Damasc, i se arată Domnul şi îi câştigă pentru totdeauna o credinţă puternică, dar îi ia vederea, pe care şi-o va recăpăta în clipa botezului. A fost întemniţat de trei ori pentru acţiunile sale de propagare a creştinismului pentru ca în final să fie decapitat tot pe 29 iunie şi tot în timpul domniei lui Nero. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel vor rămâne pentru totdeauna modele de viaţă, de dăruire, de devotament, de perseverenţă, de curaj.

Tuturor celor care poartă nume sfinte, precum Paul, Polina, Petruţa, Petrişor etc le doresc La mulţi ani şi multă sănătate!

CASATORIA ALBA

Căsătoria albă, o căsătorie în care nu există întâlnire trupească

Există în lumea în care trăim persoane care deşi se căsătoresc, îşi propun să trăiască precum ar fi fraţi. Astfel, cele două persoane renunţă voit la a practica actul intim necesar procreării sau naşterii de copii. Deşi în cadrul slujbei cununiei preotul slujitor cere "să li se dea lor viaţa cumpătată şi naştere de prunci buni”, "dar de prunci, seminţie cu viaţă îndelungată şi să-i învrednicească a-şi vedea pe fii fiilor lor”, sunt persoane care renunţă voit la unirea trupească.
Aşa ajungem să vorbim de căsătoria albă, de o căsătorie în care nu există întâlnire trupească. Mă întreb de ce este nevoie să arătăm că suntem în stare să trăim în feciorie, vieţuind cu o soţie în acelaşi pat? Dacă iubesc fecioria, mă pot călugări. Acest mod de vieţuire îmi pare a ascunde în sine înşelăciune. Nici soţ nu mă pot numi, dar nici monah.
Daca sunt persoane care aleg "căsătoria albă”, atunci ar trebui ca ele să-i ceară preotului să renunţe la cererea "dă-le lor roada pântecelui, dobândire de prunci buni”. E adevărat că au fost cazuri când unele persoane au născut ca urmare a rugăciunii. Dar acele persoane, precum Rebeca, soţia lui Isaac, a născut astfel pentru că "era stearpă”. Din Sfânta Scriptură aflăm că Isaac "s-a rugat Domnului pentru Rebeca, femeia sa, ca era stearpă; şi Domnul l-a ascultat, iar femeia lui, Rebeca, a zămislit" (Fac. 25, 21).
Mi se pare un nonsens ca Biserica să ceară lui Dumnezeu să le dăruiască copii sănătoşi şi buni celor ce se căsătoresc, iar aceştia să trăiască precum "fraţii”.
Dacă întâlnim în cadrul slujbei cununiei şi cererea de a se "păzi nespurcat patul”, preotul cere prin aceste cuvinte ferirea celor doi de infidelitate, cere ca iubirea lor să fie deplină.
Aşadar creştinismul rămâne realist. El nu exclude unirea trupească dintre bărbat şi femeie, dar mărturiseşte că numai în căsătorie ea devine un mijloc de unire sufletească deplină.
Se invocă adesea cuvintele Sfântului Apostol Pavel, dar într-un mod nedeplin, căci acest sfânt nu spune doar „e bine pentru om să nu se atingă de femeie”. El mărturiseşte şi că „fiecare bărbat să-şi aibă femeia lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei....Dacă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă” (1 Cor. 7, 1, 2, 9)
În concluzie, pentru mine nu există decât două atitudini corecte faţă de pofta trupească: înfrânare totală de la ea în afara căsătoriei sau folosirea ei ca mijloc de unire sufletească. Deci, omul nu trebuie să rămână la pofta trupească, el trebuie să transfigureze unirea trupească. Dacă va rămâne doar la pofta trupească, el se va plictisi repede de celalalt şi îşi va căuta satisfacţia în altă parte.

(Adrian COCOŞILĂ, sursa: www.crestinortodox.ro)

F0L0SIREA PSALMILOR

Sf. Arsenie Capadocianul: PSALTIREA BINECUVANTARILOR

PSALTIREA CA O CARTE A TREBUINTELOR, potrivit practicii Sf. Arsenie Capadocianul, asa cum ne este inmanata de Cuviosul Paisie Aghioritul.

AGRICULTURA: 1, 26, 30, 50, 52, 62, 66, 71, 83, 124, 147, 148

ANIMALE, neprietenoase: 63, 123, 147

CALAMITATI: 17, 21, 30, 50, 62, 68, 85, 89

CALATORIE SI EMIGRATIE: 28, 29, 31, 92, 135, 150

COPII: 22, 76, 109, 113, 114

DUHOVNICESTI: 3, 9, 24, 25, 29, 49, 50, 57, 72, 91, 98, 99, 100, 104, 105, 108, 115, 119, 130, 134, 136, 149

LEGE SI GUVERNARE: 14, 16, 32, 36, 47, 51, 59, 72, 82, 84, 93, 101, 108, 110, 137, 140, 141, 143

LUCRU: 2, 38, 39, 46, 48, 51, 52, 57, 60, 64, 74, 81, 83, 100, 101, 103, 129, 137, 140,144

MOARTE: 33, 150

OCROTIRE: 9, 13, 34, 47, 48, 57, 90, 133

PACE (intre prieteni si in familie): 10, 19, 22, 35, 41, 43, 45, 54, 65, 76, 86, 94, 109, 116, 126, 127, 139

PACE SI RAZBOI: 26, 33, 42, 73, 78, 93, 107, 111, 117, 118, 120, 127, 131, 132, 135, 140, 141, 143

PREOCUPARI SOCIALE: 20, 32, 35, 38, 51, 53, 59, 77, 80, 81, 87, 93, 101, 110, 112, 113, 114, 119, 124, 137, 140

PROPRIETATE: 14, 15, 23, 47, 83, 103, 124

SANATATE, a femeilor: 18, 19, 40, 67, 75, 106, 142, 145

SANATATE, sufleteasca/mintala: 4, 7, 8, 9, 11, 24, 27, 41, 55, 56, 60, 61, 69, 70, 80, 81, 84, 97, 100, 103, 128, 136, 138

SANATATE, trupeasca: 5, 12, 28, 36, 37, 44, 56, 58, 63, 79, 86, 88, 95, 102, 108, 122, 125, 128, 145, 146

VRAJI SI DIAVOLI: 5, 6, 8, 9, 13, 33, 57, 65, 90, 94, 96, 121